PARTEA CEALALTA
Un alt cosmar. S-a trezit din nou, in mijlocul noptii, cu spatele siroind de transpiratie rece. Tremura. Parul ei ud se lipea de pielea iritata de lenjeria aspra de pat. Dormise. Si de fiecare data cand dormea se termina prost. Realitatea era ca se temea sa doarma. O obseda ideea ca ar putea ramane captiva acolo pentru totdeauna, intre lumi, prizoniera a propriei imaginatii, a unei lumi ingrozitoare zamislite de un creier asupra caruia nu avea suficienta putere, dar care totusi, era al ei si prin urmare, nu se putea detasa de el. De aceasta data visase caini. Caini fara piele, a caror carne cruda mustea de sange. Caini care o haituiau intr-o lume pictata parca de Dali, un desert portocaliu si arid, biciuit de cate o rafala de vant. Un desert din ciobori de sticla portocalie. Deasupra, un cer albastru deschis pe care pluteauusor in deriva cuburi multicolore, gaurite pe dinauntru. Lilieci uriasi survolau acest peisaj, cu batai de aripi line, incercand sa simta o cat de mica vibratie. Si atunci cand o simteau, se repezeau asupra prazii cu boturile lor uriase, sfasiind orice fiinta vie suficient de docila incat sa stea pe loc. Asta se intamplase si in aceasta noapte, asa scapase de cei patru caini descarnati care o urmareau cu boturile pline de bale care le curgeau printre coltii galbeni.
Si totusi, de luni de zile, noapte de noapte, ceva o aducea mereu in acelasi loc. Era un fel de provocare, invatase sa supravietuiasca acolo, intre creaturi diforme. Inventase incetul cu incetul o lume pe care incepuse sa o bantuie si sa o cunoasca, dar pe care nu o putea controla. Noaptea, milioane si milioane de insecte stralucitoare aidoma licuricilor se ridicau dintre firele portocalii de sticla ale desertului si pluteau in aerul unei nopti mov. Doua luni imense guvernau noaptea bolta cerului, care spre dimineata se lasa mangaiata de trei sori indepartati. Atat de indepartati incat, desi era luminata din trei parti diferite, desertul portocaliu se afla mereu in penumbra. Bizar cum acelasi creier reusise sa imbratiseze in acelasi loc frumosul cu macabrul.
Undeva spre marginea desertului, un copac urias cu trunchi poros isi ridica crengile goale si spiralate aidoma unei impletituri de nuiele. Iar margine…era cu adevarat o margine. Din ea se revarsau intr-un abis fara fund, la nesfarsit, tone si tone de praf colorat de sticla, care erau pur si simplu supte cu o forta fenomenala undeva in adancuri. Fiintele acelei lumi erau insa letale. Oameni injumatatiti, cu membrele descarnate isi plimbau oasele putrede fara scop si fara tel, insfacand din cand in cand cate o vietate care le aparea in drum si sugandu-i seva, infruptandu-se din ea cu dintii putrezi. Serpi cu spini ascutiti pe toata lungimea pielii isi unduiau corpurile noaptea, ascunzandu-se ziua sub oblojirea sticlei. Roiuri de insecte mici a caror intepatura lasa in urma cavitati purulente pe pielea oricarei fiinte blestemata sa bantuie acel peisaj, apareau la fiecare eclipsa a celor doua luni si singurul lucru care le tinea departe erau dintr-un motiv necunoscut ramurile batranului copac.
Visul insa se schimba. Incepuse ca o joaca. Apoi, in timp, ea construise o lume. O lume care nu mai era stapanita ci punea stapanire pe ea, fizic. De fiecare data-i era tot mai greu sa se intoarca. De fiecare data era tot mai aproape de a fi sfartecata de ghearele vreunui animal grotesc imaginat tot de ea. Si erau tot mai dificil pentru imaginatia ei sa supuna salbaticia acelei lumi. Nu mai era suficient sa-si doresca sa dispara un element, pentru ca el sa dispara pur si simplu. Deseori era tot acolo, privind-o amenintator, maraind, urland, pufaind sange, si abia dupa ce aduna toata seva sufletului ei intr-o concentrare dureroasa, reusea sa se trezeasca in patul ei, intre cei patru pereti.
Neglijase casa in care statea. Petrecea cea mai mare parte a timpului incercand sa-si pastreze ochii deschisi. Teama de somn o distrugea. Cearcane vinetii erau adanc sapate sub orbitele ei. Abia daca mai manca, atunci cand is amintea. Toate simturile ei erau unite intr-unul singur, pentru ca nu cumva sa adoarma. Si de fiecare data, in final, epuizata, adormea. Ca si acum, cand adormi parca intr-un strigat de disperare, cu figura mumificata in tipat.
Si s-a trezit din nou, in mijlocul furtunii de praf portocaliu. Undeva in departare, siluete de caini se apropiau. Copacul era departe. Ea sapa cu disperare in nisip, cu mainile, cu unghiile, taindu-se in particulele fine, incercand sa ajunga pe partea cealalta, incercand sa se ascunda, sa iasa din cosmar, cumva, sa alunece in realitate. Insa toata concentrarea se consuma de aceasta data intr-un ecou surd. Si sapand fara oprire, mainile insangerate s-au oprit intr-o pelicula tare, transparenta, de cristal. Ochii incercanati i se umplura de lacrimi si buzele uscate nu mai schitau nici un gest. Era inmarmurita, ingenunchiata undeva deasupra camerei sale, privindu-se prin pelicula de cristal dormind in patul ei, pe asternuturile aspre. Dormea adanc … fara sa dea vreun semn ca se va mai trezi vreodata.
One Response to “PARTEA CEALALTA”
Leave a Reply
Buy:Amoxicillin.Ventolin.Cozaar.Benicar.Lasix.Female Cialis.Seroquel.Wellbutrin SR.Prozac.Female Pink Viagra.SleepWell.Buspar.Aricept.Advair.Acomplia.Lipothin.Nymphomax.Zetia.Zocor.Lipitor….