NIHIL SINE DEO
Iarna grea isi tragea troienele incet incet tot mai departe de oras, mistuita de primavara. Blocurile erau tot acolo, neclintite, sub un cer plumburiu si reuseau sa-i induca de fiecare data fara echivoc o stare de profunda tristete. Uitase si ziua si ora cand incepuse sa-si caute refugiul in amintire. Acolo, undeva, intr-un spatiu atemporal, construise o altfel de lume. O lume fara oameni, paradisiaca, multicolora, scaldata in raze de soare ziua si strajuita de o luna muta si galbena noaptea. Chiar si pustiul acelei nopti imaginare era linistitor, piscurile albastre ale muntilor deosebit de inalti se vedeau albastre, ca niste umbre conice, impunatoare.
Clipi. Era in statia de autobuz. Un autobuz care trebuia sa vina sau care venise deja si plecase. Cine stie? Nu avea decat sa-l astepte pe urmatorul. Prezenta sa pe Pamant era de multe ori doar fizica. Daca si-ar fi putut desena sufletul, ar fi inmuiat degetele in uleiuri de diferite culori si le-ar fi tras apasat peste o coala alba, la nesfarsit, pana cand culorile s-ar fi disipat de tot, absorbite de coala alba si un curcubeu haotic ar fi ramas marturie zbuciumarii. Si ar fi vrut sa inteleaga acel amalgam de sentimente, de bucurii si dureri, de satisfactii si regrete, de liniste si neliniste, toate acele polaritati opuse si totusi imbratisate care bombardau necontenit crusta sufletului sau, sfaramand-o incet incet.
Autobuzul opreste. Duce intr-un loc banal, neinteresant, un loc la fel ca oricare altul in care nu avea sa se intample nimic cu adevarat interesant. Nici un autobuz n-a dus niciodata cu adevarat intr-un loc interesant. Cel putin, asa i s-a parut mereu. Gasea fascinanti ochii oamenilor din jur. Erau ochi de toate felurile..tristi, banuitori, veseli, goi, plini de emotie, obositi, patrunzatori, inexpresivi. Pana in clipa in care toti ochii pareau sa-i sfredeleasca retina, cu priviri hipnotice. Poate ca nici nu se afla acolo, poate ca nu se afla defapt nicaieri, poate ca nici nu exista sau poate ca era doar umbra a ceva ce exista cu adevarat intr-un alt fel, intr-un alt loc. Sau poate ca era doar o reprezentare a unui gand. Dar un gand nu poate sa coboare dintr-un autobuz, nu-i asa ?
Si mozaicul de oameni din jur era la fel de trist. Alergand in toate directiile, grabiti, preocupati, interesati de plata impozitului, interesati sa nu intarzie la servici, sa ajunga la timp la posta, sa ia copilul de la gradinita, sa ajunga la masina, sa cumpere o cartela de telefon. Si pentru fiecare dintre ei, totul s-ar fi putut termina exact in clipa in care privirea sa i-a surprins. Oare ei stiau ? Oare intelegea cineva cu adevarat in tot acel mozaic de culori ca nu este decat un firicel de praf cu importanta unei nano granule in Univers ?
Sau poate ca nu privea lucrurile din capatul corect. Viata e vesela, e multicolora. Si soarele e undeva pe cer si straluceste pentru toti. Copacii strajuiesc strazile plini de viata, floraresele aranjeaza covoare de flori, e freamat si zumzet e viata. Undeva acolo sus, un Dumnezeu blajin si bun vegheaza peste destine. Blocurile nu sunt gri, sunt aurii, in razele soarelui care anunta o primavara minunata. Iar autobuzul chiar duce intr-un loc in care ceva interesant se va intampla, va gasi cumva acel ceva, il va cauta si va zambi gasindu-l. Vantul adie caldut peste fruntile incruntate si le descreteste, buzele incordate se transforma in zambete. E viata in toate, e viata in aer, in apa, in pamant.
Sau poate e doar gandul sau, de fiinta imobilizata intr-un pat de spital, redusa la tacere verbala, cu o minte libera sa alerge in voie pe campii verzi sau gri, dupa cum binevoieste sa le deseneze. Si poate din cand in cand, pe buzele uscate de sete, se intrezareste timid…un zambet. Sau visa ?
One Response to “NIHIL SINE DEO”
Leave a Reply
Buy:Cialis Soft Tabs.Viagra Professional.Cialis Super Active+.Viagra.Cialis Professional.Maxaman.Levitra.Soma.Tramadol.Super Active ED Pack.Zithromax.VPXL.Viagra Super Force.Viagra Super Active+.Cialis.Viagra Soft Tabs.Propecia….