CREDINTA
Era una dintre acele nopti in care realitatea se amesteca in mintea sa haotic cu alte planuri necunoscute, misterioase, indepartate de aceasta lume. Ridurile de pe chipul ravasit, parul dezordonat si nespalat pe care-l strangea in pumni, unghiile zdrentuite, erau semne ale unor macinari sufletesti care durau de prea mult timp. Oriunde ar fi privit in intuneric, se nastea un chip hidos care odata ce prindea contur se repezea spre el cu ura, cautand parca o deschizatura prin care sa-i fure sufletul.
Isi mai turna un pahar din vodka ieftina, dand la o parte cu cealalta mana mucurile de tigari pe care le adunase in jurul sau. Paharul de vodka pe jumatate plin, cazu de pe masa neatins si se facu cioburi. Fusese avertizat nu o data ca se vor intoarce, ca nu va mai fi suficient sa-i ignore. Si totusi nici o urma de teama nu se intrezarea in ochii sai. Poate doar o dezamagire profunda. Nu putea sa fie mai mult decat una din acele nopti. Intra din nou in amortire, in lumea vie a gandurilor sale, cand usa camerei i se tranti cu zgomot, pentru ca apoi deschizandu-se, sa prinda avant din nou spre perete si sa intepeneasca acolo cu un trosnet sec. Scrumiera incepu sa trepideze pe masa, zgaltaita parca de cutremur. De unde gasisera oare suficienta putere? Nu era doar una din acele nopti.
Se ridica in capul oaselor, cu calm, isi imbraca paltonul, stranse in mana crucifixul din buzunarul hainei si iesi in strada. Nici macar o stea pe cer. Norii dansau parca dansul nebuniei, manati de vant intr-o hora frenetica. Pasii il duceau agale, pe trotuar, spre biserica. Sa fi trecut luni de zile de cand nu-i calcase pragul. Frunzele luate de vant il loveau in fata in timp ce incepea sa picure peste parul lui unsuros. Ochii privira spre cer si coborara umil in pamant, intr-o secunda. N-ar fi trebuit sa privesca in sus, se simtea ca si cum un deget divin i-ar fi patruns acuzator, chiar in rana deschisa in el de timp.
Biserica il astepta la fel de gri. Niciodata n-o privise cu atata atentie ca acum. Turnurile inalte, ascutite, impodobite cu demoni ciopliti in piatra, crucea din varful turnului cel mare care parea sa strapunga norii, portile din lemn masiv, il faceau sa se simta mic si lipsit de substanta. Intra. Doar sueratul vantului il acompania la ceas tarziu de noapte, intre peretii reci. Sau poate nu. Cazu in genunchi si se tara asa, pana in fata, la altar, unde ramase cu capul plecat, sprijinit de pumnii stransi, murmurand cu buzele uscate.
Privi in stanga sa, silueta parintelui reusi sa-i atraga atentia. Aparuse acolo, langa el, pe nesimtite, privindu-l din picioare cu chip de ceara.
“Te asteptam. De vreme buna n-ai mai calcat pragul bisericii. Te credeam pierdut.”
“Dar …sunt pierdut.”
“Cu totii suntem. Si totusi..”
“Si totusi..”
Cu o zvacnire brusca, strainul scoase crucifixul din buzunar si-l lipi cu palma intre ochii parintelui, apasandu-l cu putere.
“Acesta nu-i ca cele de care te-ai inconjurat, parinte ! EXORCIZAMUS TE !!!” si ecoul rasuna din perete in perete..in perete..printre coloanele de piatra.
Ochii parintelui se umplura de sange si in timp ce crucifixul ii lasa o urma adanca si neagra in carne, desi un zambet sfidator ramanea neclintit pe chipul sau. Iar strainul simtea argintul din mana sa tot mai greu, tot mai fierbinte, iar mintea sa jongla cu cele mai dureroase momente ale vietii sale, facandu-l sa le retraiasca din nou, pe rand, comprimate in cate o secunda care parea o vesnicie. Demonizatul tragea tot mai greu aer in plamani, sub povara crucii, mutilat de durere, scrasnind printre dinti: “Ai pierdut totul ! Nebunule !”
“Nu mi-am pierdut credita !”
Biserica ramase in amortire. Ecoul pasilor se auzea venind de peste tot, calatorind haotic intre cupola si podea. Langa altar, cu mainile contorsionate, ca si cum ar fi cautat cu ultimele puteri aer, cadavrul parintelui zacea cu ochi de sticla, in sfarsit izbavit de zbucium.
Stainul pasea agale, printre portile uriase deschise, deschizand bratele intr-un gest cu care parea ca imbratiseaza intreaba lume. Trase aer puternic in piept .. si ochii sai stralucira, rosii de sange.
Leave a Reply